Desfumare (evacuare fum și gaze fierbinți) – extragerea din spațiile incendiate a unei părți din fumul și gazele de ardere în scopul asigurării condițiilor de evacuare a utilizatorilor și a folosirii mijloacelor de intervenție la stingere precum și pentru evacuarea gazelor fierbinți degajate de incendiu în fazele de dezvoltare. 

Desfumare prin tiraj natural – ventilare cauzată de forțe ascendente care rezultă din diferențele de densitate dintre gazele cu fum și cele din aerul ambiant ca urmare a temperaturilor diferite ale acestora.

Desfumare prin tiraj mecanic – este asigurată prin extragerea mecanică a fumului și introducerea de aer proaspăt în mod natural sau tot pe cale mecanică, cu dispozitive astfel dispuse încât să asigure o desfumare a volumului considerat. Desfumarea poate fi completată prin punerea în suprapresiune a spațiilor ce trebuie ferite de fum.

Suprafaţa geometrică a unei trape  Av (Aria white) – suprafața de deschidere măsurată în planul definit de suprafața construcției care este în contact cu structura trapei. Nu este redusă de elementele de comandă, lamele, fante de ghidaj sau alte piese din interiorul trapei.

Coeficient de evacuare Cv – este un coeficient de performanță a desfumării prin tiraj natural și reprezintă un  raport între debitul efectiv, măsurat în condiții specifice și debitul teoretic la trapei. Acest coeficient ține seama de șicanele din trapă, cum ar fi comenzile, lamelele, traversele, etc., precum și de efectul curenților laterali externi.

NOTA –  coeficientul de evacuare variază între 0,5 si 0,77 în funcție de tipul de mecanism utilizat pentru deschidere cât și de îmbunătățirile aduse unui aparat standard. La trapele de mici dimensiuni vin montate suplimentar spoilere iar cele de mari dimensiuni pot fi  dotate cu paravânturi fixe sau paravânturi escamotabile –tip evantai , table pentru ghidarea fumului  în interiorul soclului.

Suprafața efectivă de evacuare Aa (Aria aeraulică) – produsul dintre suprafața geometrică și coeficientul aeraulic.  Aa=Av x Cv

Activare automată – inițierea unei operații fără intervenție umană directă.

Comandă manuală – inițierea funcționării unui dispozitiv de evacuare a fumului și gazelor fierbinți printr-o acțiune umană.

NOTA – aceasta inițiere poate fi realizată, de exemplu, prin apăsarea unui buton sau tragerea unei manete. O secvență de acțiuni automate inițiată printr-o acțiune umană este privita ca o operare manuală. 

Mecanism de deschidere – dispozitiv mecanic care operează trapa de fum în poziția deschis la incendiu. În funcție de modul de acționare al mecanismului  trapele de fum se împart în două tipuri:

• Tip A – trape de fum cu mecanism doar pentru deschidere,
• Tip B – trape de fum cu mecanism pentru deschidere/închidere de la sol

Dispozitiv termic (termofuzibil) – dispozitiv sensibil la temperatură care răspunde pentru a iniția o secvență de acțiuni, trebuie sa fie montat în trapa de fum și trebuie să fie expus gazelor fierbinți ce intră în trapa de fum închisă.

Fiabilitate Re – trapele de fum sunt clasificate în una din următoarele clase de fiabilitate: Re A; Re 50; Re 1000. Notarea A, 50, 1000 reprezintă numărul de deschideri în poziția deschis la incendiu și închideri fără sarcină aplicată. Dacă trapa de fum are dublă destinație, și funcție de confort (ventilare zilnica realizata cu același mecanism) este încercată de 10000 de ori în poziția de ventilare și are clasă de fiabilitate Re 10000.

Trapa de fum trebuie să se deschidă, sa atingă poziția sa de deschis la incendiu în maxim 60 s după acționare, fără deteriorare și să rămână în poziție fără o sursă externă de energie (pana la resetare).

Sarcină zăpadă SL (Snow Load) – trapele de fum sunt clasificate la deschidere sub sarcină în una din următoarele clase: SL 0; SL 125; SL 250; SL 500; SL 1000; SL A. Notațiile 0, 125, 250, 500, 1000 și A reprezintă sarcina de încărcare la zăpadă în Pa (pascali) aplicată în momentul când trapa de fum este încercată . ( 1 Pa = 1 kg/(m·s²) = 1 N/m²)

Trapa de fum trebuie să se deschidă, să atingă poziția sa de deschis la incendiu în maxim 60 s după acționare, fără deteriorare și să rămână în poziție fără o sursă externă de energie (pana la resetare) când se încearcă sub sarcina de zăpadă corespunzătoare clasificării sale.

Pentru trapele cu paravânturi acestea trebuie să fie la cel puțin 80 mm de corpul trapei de fum si să fie fixați astfel încât să nu permită zăpezii sau gheții să se colecteze și să blocheze deschiderea trapei de fum.

Temperatură ambiantă scăzută T – trapele de fum sunt clasificate în una din următoarele clase: T(-25); T(-15); T(-05); T(00); TA. Notațiile 25, 15, 05 și A reprezintă numărul de grade Celsius sub zero la care trapa de fum este încercată. Trapele de fum T(00) sunt considerate corespunzătoare numai pentru utilizare în construcții unde temperatura este peste 0 *C.

Mecanismul de deschidere al unei trape de fum clasificate trebuie să lucreze corespunzător la temperatura dată ca și cum ar acționa în condiții de temperatură ambiantă, utilizând un timp maxim de 60s să atingă poziția sa de deschis la incendiu. Pentru trapele de fum clasificate T(00) o astfel de încercare nu este necesară.

Sarcină vânt WL (Wind Load) – trapele de fum sunt clasificate după sarcina de încercare la aspirare în una din următoarele clase WL1500, WL3000, WLA. Notațiile 1.500, 3.000 si A reprezintă sarcina de încărcare aspirare vânt în Pa aplicată când trapa de fum este încercată.

Trapa de fum nu trebuie să se deschidă sub sarcina de vânt corespunzător cu clasificarea sa și să nu sufere deformare permanentă când este încercată. În urma acestei încercări trebuie să se deschidă în poziția deschis la incendiu în 60 s de la acționare.

Rezistența la căldură – reacția la foc a materialelor trapei de fum trebuie să fie determinată în conformitate cu EN 13501-1 și sunt clasificate în una din următoarele clase B 300, B 600, B A. Notațiile 300, 600 si A reprezintă temperatura în grade Celsius la care trapa de fum a fost încercată timp de 30 de min.

Suprafața deschiderii nu trebuie sa fie redusă cu mai mult de 10% din suprafața inițială când trapa de fum este încercată în conformitate cu anexa G a  standardului CE EN 12101-2.

PV 1200 jouli – testul de 1200 jouli este o încercare de rezistență la șocuri date de obiecte de mari dimensiuni căzute accidental peste trape de fum/luminatoare. Testul se face cu o greutate de 50 kg eliberată de la o înălțime de 2,4 m energia de impact obținută fiind echivalentă cu energia rezultată în urma căderii  accidentale peste trapa de fum a unei persoane de 80 kg ce circulă pe acoperiș.

Pentru luminatoarele fixe acest test se face la nivelul vitrajului iar pentru trapele de fum/ aparate de ventilație zilnică testul se face cu aparatul deschis în care este montată un grilaj anti-cădere ce are și rol de întârziere a efracției